Sălăjeanul Ilie și trăsnetul dintre dealuri

Are aproape 90 de ani, nu a avut niciodată nevoie de vreo rețetă de la medic pentru că nu ține minte să fi fost grav bolnav. O singură dată a ajuns la spital, cu decenii în urmă. O hernie a fost de vină, a ridicat o piesă grea de la tractor. Încă este ager, își iubește țara, tractorul și spune că secretul longevității și sănătății există: mâncarea și băutura cu măsură, munca și nepăsarea față de gura lumii. Am ajuns în Șasa într-o dimineață răcoroasă de toamnă. Satul face parte din comuna Ileanda și este o frumusețe de loc. Situat între dealuri, sus, pe un fel de acoperiș al zonei, satul pare cufundat într-o liniște cutremurătoare. Ici-colo se văd turme de oi. Drumul de acces este destul de bun chiar dacă nu este asfaltat. De o parte și alta a drumului sunt mici livezi cu pomi bătrâni, cu soiuri întâlnite în copilăria mea. N-am rezistat, am parcat și am mâncat două-trei mere dulce-acrișoare, zemoase de mama focului. În câteva minute eram în sat. Urma să mă întâlnesc cu câțiva localnici la biserica din centrul micului sat. Am intrat. O frumoasă și veche biserică m-a primit într-o atmosferă ce m-a făcut să uit de agitație, de problemele mele de zi cu zi. Am stat de vorbă cu câțiva săteni, toți bătrâni, unii trecuți de 80 de ani.

Mi-au spus că se tem, că în sat a intrat și ursul, că localitatea e tot mai pustie, că tot mai mulți oameni mor, iar de tineri nici nu poate fi vorba. Ușa bisericii s-a deschis. Un bătrânel destul de mic de statură și-a ridicat fruntea, și-a luat pălăria de paie din cap, iar pentru o clipă a rămas nemișcat. Și-a făcut cruce și a intrat. E badea Ilie și are aproape 90 de ani. Am dat mâna și părea plin de energie. Mi-a povestit multe și mărunte, dar frumoase. Decenii la rând a muncit cu tractorul la CAP, iar după Revoluție n-a rezistat, și-a cumpărat un tractor Universal 650 pe care îl are și acum și pe care îl îngrijește ca pe cel mai de preț obiect din viața sa.

A rămas văduv, dar asta nu l-a împiedicat să-și îngrijească gospodăria, să muncească zilnic. Are două fete care îl ajută, vin săptămânal să îi aducă cele necesare. Badea Ilie m-a invitat în gospodăria dumnealui. O curte frumoasă și curată m-a primit în mijlocul său. Aici, cândva erau animale, multe animale. Acum mai sunt doar găini, tractorul, lemnele, bucătăria de vară, grajdul și casa foarte bine îngrijită. Ilie poartă cămașă călcată la dungă și pantaloni de culoare neagră. Viața în Șasa, satul copilăriei lui Vistrian Roman, un regretat actor român care a jucat în filmul Pistruiatul, pare plictisitoare. Multe case sunt goale, iar altele au devenit ruine. Unii au plecat pentru totdeauna, iar alții s-au dus spre alte zări. Ilie zâmbește, e în putere. Recent a fost cu tractorul într-un sat din Maramureș.

Muncă și măsură în toate

L-am întrebat cum de se ține așa bine, de are atâta energie la vârsta asta. A râs bine. Mi-a spus că mănâncă doar ce obține în grădinuța sa și că secretul stă în cumpătare, în multă cumpătare. „Trebuie să mâncăm puțin din toate, dar puțin, să nu facem abuz. La fel trebuie și cu băutura, cu orice. Și mai e ceva ce nu înțeleg tinerii din ziua de azi. Trebuie să muncim,. Munca te scapă de necaz, te face să uiți mai repede de orice problemă. Să știți că lenea îi mare cucoană, iar tare mulți îs pricepuți doar la a da din gură, îs răi de gură, dar nu va rămâne nimic în urma lor. Io mai zic ceva. Să nu îți pese nici de gura lumii. Îți dă gura lumii să mănânci, îți dă mâncare la copil? Niciodată. Baiul e că prostia oamenilor nu mai are hotar și trăiesc doar pentru gura lumii”, mi-a povestit Ilie. M-am blocat. Omul acesta era plin de înțelepciune. L-am întrebat de Rusia, de Ucraina. Crede că războiul nu mai e tare departe. Mi-a spus că ar muri în orice clipă pentru România, pentru țara lui, țara în care s-a născut, a crescut și și-a trăit viața. „Cum să nu-ți iubești țara, satul în care te-ai născut. Din sat au murit 20 de oameni în cele două războaie. Noi trebuie să cinstim jertfa lor, domnule”, a încheiat bătrânul cu pălăria în mâna. Pe obraji au început să-i curgă lacrimi. S-a auzit o bubuitură. Părea că e un trăsnet între dealuri. Nu contează. Sănătate, bade Ilie!

One Thought to “Sălăjeanul Ilie și trăsnetul dintre dealuri”

  1. […] dimineață răcoroasă de toamnă. Satul face parte… Articolul Sălăjeanul Ilie și trăsnetul dintre dealuri apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]

Leave a Comment